Ⅰ.Ce este testarea nedistructivă?
În general, testarea nedistructivă utilizează caracteristicile sunetului, luminii, electricității și magnetismului pentru a detecta locația, dimensiunea, cantitatea, natura și alte informații conexe ale defectelor de suprafață sau interne de pe suprafața materialului, fără a deteriora materialul în sine. Testarea nedistructivă își propune să detecteze starea tehnică a materialelor, inclusiv dacă sunt calificate sau dacă au o durată de viață rămasă, fără a afecta performanța viitoare a materialelor. Metodele comune de testare nedistructivă includ testarea cu ultrasunete, testarea electromagnetică și testarea cu particule magnetice, dintre care testarea cu ultrasunete este una dintre cele mai frecvent utilizate metode.
Ⅱ. Cinci metode comune de testare nedistructivă:
1.Definiția testului cu ultrasunete
Testarea cu ultrasunete este o metodă care utilizează caracteristicile undelor ultrasonice pentru a se propaga și reflecta în materiale pentru a detecta defecte interne sau obiecte străine în materiale. Poate detecta diverse defecte, cum ar fi fisuri, pori, incluziuni, slăbiciuni etc. Detectarea defectelor cu ultrasunete este potrivită pentru diverse materiale și poate detecta, de asemenea, grosimea materialelor, cum ar fi metale, nemetale, materiale compozite etc. Este una dintre cele mai utilizate metode în testarea nedistructivă.
De ce sunt plăcile groase de oțel, țevile cu pereți groși și barele rotunde cu diametru mare mai potrivite pentru testarea UT?
① Când grosimea materialului este mare, posibilitatea apariției defectelor interne, cum ar fi porii și fisurile, va crește corespunzător.
②Piesele forjate sunt fabricate printr-un proces de forjare, care poate cauza defecte precum pori, incluziuni și fisuri în material.
③ Țevile cu pereți groși și tijele rotunde cu diametru mare sunt de obicei utilizate în structuri inginerești solicitante sau în situații care suportă solicitări mari. Testul UT poate pătrunde adânc în material și poate identifica posibile defecte interne, cum ar fi fisuri, incluziuni etc., ceea ce este crucial pentru asigurarea integrității și siguranței structurii.
2. Definiția testului de penetrare
Scenarii aplicabile pentru testul UT și testul PT
Testul UT este potrivit pentru detectarea defectelor interne ale materialelor, cum ar fi porii, incluziunile, fisurile etc. Testul UT poate penetra grosimea materialului și poate detecta defectele din interiorul acestuia prin emiterea de unde ultrasonice și recepționarea de semnale reflectate.
Testul PT este potrivit pentru detectarea defectelor de suprafață de pe suprafața materialelor, cum ar fi porii, incluziunile, fisurile etc. Testarea PT se bazează pe penetrarea lichidului în fisurile sau defectele de suprafață și utilizează un revelator de culoare pentru a afișa locația și forma defectelor.
Testele UT și PT au propriile avantaje și dezavantaje în aplicațiile practice. Alegeți metoda de testare adecvată în funcție de diferitele nevoi de testare și caracteristicile materialului pentru a obține rezultate mai bune la testare.
3. Testul curenților turbionari
(1) Introducere în testul ET
Testul ET utilizează principiul inducției electromagnetice pentru a aduce o bobină de testare care transportă curent alternativ aproape de o piesă de lucru conductoră pentru a genera curenți turbionari. Pe baza modificărilor curenților turbionari, se pot deduce proprietățile și starea piesei de lucru.
(2) Avantajele testului ET
Testul ET nu necesită contact cu piesa de prelucrat sau mediul, viteza de detecție este foarte mare și poate testa materiale nemetalice care pot induce curenți turbionari, cum ar fi grafitul.
(3) Limitări ale testului ET
Poate detecta doar defectele de suprafață ale materialelor conductive. Atunci când se utilizează o bobină de tip trecere pentru ET, este imposibil să se determine locația specifică a defectului pe circumferință.
(4) Costuri și beneficii
ET Test are un echipament simplu și o operare relativ ușoară. Nu necesită instruire complicată și poate efectua rapid teste în timp real la fața locului.
Principiul de bază al testului PT: după ce suprafața piesei este acoperită cu colorant fluorescent sau colorant, penetrantul poate pătrunde în defectele de suprafață sub o perioadă de acțiune capilară; după îndepărtarea excesului de penetrant de pe suprafața piesei, aceasta poate fi aplicată pe suprafață. În mod similar, sub acțiunea capilarității, revelatorul va atrage penetrantul reținut în defect, iar acesta se va infiltra înapoi în revelator. Sub o anumită sursă de lumină (lumină ultravioletă sau lumină albă), vor fi afișate urme de penetrant la nivelul defectului (fluorescență galben-verde sau roșu aprins), detectând astfel morfologia și distribuția defectelor.
4. Testarea particulelor magnetice
„Testarea cu particule magnetice” este o metodă de testare nedistructivă utilizată în mod obișnuit pentru detectarea defectelor de suprafață și de suprafață apropiate în materialele conductoare, în special pentru detectarea fisurilor. Se bazează pe răspunsul unic al particulelor magnetice la câmpurile magnetice, permițând detectarea eficientă a defectelor subterane.
5. TEST RADIOGRAFIC
(1) Introducere în testul RT
Razele X sunt unde electromagnetice cu frecvență extrem de mare, lungime de undă extrem de scurtă și energie ridicată. Acestea pot penetra obiecte care nu pot fi penetrate de lumina vizibilă și pot suferi reacții complexe cu materialele în timpul procesului de penetrare.
(2) Avantajele testului RT
Testul RT poate fi utilizat pentru a detecta defectele interne ale materialelor, cum ar fi porii, fisurile de incluziune etc., și poate fi folosit și pentru a evalua integritatea structurală și calitatea internă a materialelor.
(3) Principiul testului RT
Testul RT detectează defectele din interiorul materialului prin emiterea de raze X și recepționarea semnalelor reflectate. Pentru materiale mai groase, testul UT este o metodă eficientă.
(4) Limitări ale testului RT
Testul RT are anumite limitări. Datorită caracteristicilor sale de lungime de undă și energie, razele X nu pot penetra anumite materiale, cum ar fi plumbul, fierul, oțelul inoxidabil etc.
Data publicării: 12 aprilie 2024